Ce este specific culturii marului in Romania (climat, altitudine etc…) ?

Livezile de mar din Romania sunt concentrate in zona subcarpatica meridionala a judetelor : Arges, Valcea, Dambovita si Prahova ; de asemenea, in nord-vestul tarii, in judetele : Bistrita Nasaud, Maramures, Salaj, Cluj, Satu Mare, Bihor ; in nordul Moldovei, judetul Suceava. Importante suprafete de mar se mai afla amplasate si in judetele : Mures, Sibiu, Bacau, Iasi, Buzau, Dolj, Caras-Severin, Timisoara si Arad. Altitudinea la care se gasesc amplasate livezile de mar in Romania este cuprinsa, in cea mai mare parte, intre 350 si 600 m. In mod exceptional, in microzone favorabile, intalnim livezi si la 800 m altitudine (Bilcesti – Arges), ca si la altitudini mai mici de 350 m.

Principalii factori climatici din zonele amintite, au valori ce se incadreaza in cerintele de cultura ale marului. Temperatura medie anuala fiind cuprinsa intre 8°C si 9°C, media temperaturilor maxime din luna iulie, cuprinsa intre 24°C si 26°C, media minimelor din ianuarie-februarie de -7°C si -8°C.

Precipitatiile medii anuale sunt cuprinse intre 700 mm si 800 mm, iar frecventa accidentelor climatice (grindina, bruma si ingheturi tarzii de primavara) este redusa. Sistemul de cultura dominant in livezile comerciale dupa anul 1965, a fost sistemul intensiv care se pastreaza si astazi.

Ce este specific culturii marului la Voinesti raportat la alte statiuni pomicole ?

Cultura marului la Voinesti are o puternica traditie, din punct de vedere al sortimentului, sistemului de cultura si agrotehnicii aplicate, zona Voinesti situandu-se in avangarda pentru bazinul pomicol Dambovita si, in unele privinte, chiar pentru intreaga tara. Astfel, in anul 1962 aici s-au infiintat primele livezi superintensive. Tehnologia aplicata soiurilor Ionathan si Golden Delicious a permis obtinerea unei productii medii de 30 t/ha, din care, peste 80 %, mere de calitate extra si I.

In ce priveste activitatea de cercetare, directiile principale sunt orientate spre ameliorarea sortimentului de mar si par, tehnologii moderne de cultura, protectia fitosanitara si inmultirea celor mai valoroase soiuri ale principalelor specii pomicole.

In ce priveste activitatea de creare a soiurilor de mar si par, in prima etapa obiectivele au constat in : aspect si gust placut, potential ridicat de rodire, rezistenta la conditiile extreme ale climei din zona. In aceasta etapa s-au omologat soiurile de mar, Frumos de Voinesti si Delicios de Voinesti.

La obiectivele etapei urmatoare s-a adaugat rezistenta genetica la boli sau chiar la unii daunatori in cazul parului. Metoda utilizata pentru realizarea acestor obiective a fost hibridarea sexuata interspecifica si mutageneza indusa. Primele soiuri romanesti cu rezistenta genetica la rapan, au fost omologate in anul 1983, respective soiurile Pionier, Voinea, Generos, urmate de soiurile Ciprian si Luca, toate prin hibridare sexuata interspecifica si Redix, Iris si Irisem, prin mutageneza indusa.

In domeniul agrotehnicii pomicole, s-a definitivat tehnologia infiintarii si intretinerii livezilor de meri in sistem intensiv si superintensiv, iar in domeniul fitoprotectiei s-au studiat ciclurile biologice ale principalelor boli si daunatori, s-a testat eficacitatea celor mai noi produse pesticide produse in tara si strainatate, stabilindu-se totodata sisteme complexe de tratament pentru combaterea bolilor si daunatorilor. De asemenea, s-au pus bazele luptei integrate in combaterea agentilor patogeni si daunatori.

Ce soiuri de mar sunt cultivate la Voinesti, prin ce sunt caracterizate si care este originea lor ?

Soiurile de mar cele mai cultivate in zona sunt : Ionathan, Golden Delicios si Starkrimson de origine americana, ce se caracterizeaza prin aspect si gust placut al fructelor si potential ridicat de rodire. Soiul Starkrimson a urmat o linie descendenta la inmultire din cauza sensibilitatii mari la atacul de rapan (Venturia inaequalis). In perioada actuala, acelasi lucru se intampla cu soiul Ionathan, care este foarte sensibil la bolile fiziologice si patologice de depozit si prezinta la pastrare fenomenul de afanare a pulpei, cunoscut sub numele de pufare. Aceste soiuri sunt inlocuite cu succes de soiurile cu rezistenta genetica la boli (Voinea, Generos, Ciprian, Redix, Iris, sunt obtinute in unitatea noastra, soiul Florina fiind de origine franceza).

Soiurile cu rezistenta genetica la boli prezinta importante avantaje economice, prin reducerea numarului anual de tratamente, de la 12-14 la 5-6. Daca avem in vedere ca tratamentele fitosanitare din punct de vedere din punct de vedere valoric, reprezinta 40 -50 % din totalul cheltuielilor de producere a merelor, rezulta ca reducerea cheltuielilor prin folosirea soiurilor rezistente este semnificativa, de asemenea se reduce poluarea mediului ambiant.

Care este evolutia Statiunii de Cercetare si Productie pentru Pomicultura Voinesti (scurt istoric) si unde se situeaza ea in momentul de fata raportat celor similare ei ?

Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru pomicultura Voinesti, a luat fiinta in anul 1950. Unitatea este amplasata in centrul bazinului pomicol Voinesti intr-o zona cu traditie pomicola care beneficiaza de conditii ecologice favorabile culturii pomilor, in special culturii marului. Pe langa realizarile importante in domeniul cercetarii (obtinerea soiurilor de mar si par cu rezistenta genetica la boli, obtinerea de portaltoi pentru mar, realizarea de tehnologii si secvente tehnologice pentru cultura marului, combaterea integrala a bolilor si daunatorilor etc…) personalul din sectorul din cercetare a desfasurat o intensa activitate de implementare a rezultatelor cercetarii in productia de mere din livezile producatorilor particulari. Astfel s-a reusit inlocuirea vechiului sortiment care era compus din soiuri locale cu valoare alimentara si comerciala scazuta (cele mai multe plantatii infiintate dupa anul 1970 s-au facut in sistem intensiv) producatorii de fructe au respectat cu strictete buletinele de avertizare emise de statiune emise de statiune pentru tratamentele fitosanitare. Toate aceste actiuni au facut posibil ca in zona de influenta a statiunii, sa se dezvolte o pomicultura moderna iar gospodariile pomicultorilor sa prospere.

Unitatea si-a dezvoltat continuu programele de cercetare, reusind sa castige numeroase proiecte de cercetare in sistem competitional.

Cu toate problemele aparute dupa anul 1990, prin efortul si pasiunea intregului personal, Statiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultura Voinesti, a reusit sa se mentina in fruntea cercetarii pomicole romanesti, inregistrand numeroase realizari in domeniu.

Cum este apreciata pozitia concurentiala fata de produsele interne/externe ? Care este procedura de distributie a marului ?

Unitatea noastra poate intra in competitie directa cu unitatile similare din tara si din cele mai dezvoltate tari pomicole (Italia, Franta, Germania etc…), in domeniul crearii de soiuri cu rezistenta genetica la boli. Soiurile Pionier si Generos sunt cultivate cu succes in Republica Moldova, iar o serie de elite se afla la nivelul 2 de testare la IFO – Franta (International Fruit Obtention), institutie de renume mondial in ce priveste testarea, omologarea si inmultirea soiurilor noi de mar si par. De asemenea, exista perspective reale de a deveni competitivi si in domeniul agrotehnicii pomicole si fitoprotectiei. La ora actuala dispunem de numeroase elite rezistente genetic la boli, cu aspect si gust placut potential ridicat de rodire, aflate in diferite stadii de testare, inclusiv in faza finala la ISTIS (Institutul de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor). De asemenea, ca material initial avem 5 ha livezi de selectie cu peste 10 000 de genotipuri si colectia nationala de peste 800 soiuri de mere.

Care sunt problemele intampinate la cultura marului raportat la noua legislatie europeana ?

In raport cu legislatia europeana, cultura marului ridica o serie de probleme a caror rezolvare este urgenta. Printre acestea, cele mai importante sunt problemele privind sortimentul (sortimentul actual a inceput deja sa fie inlocuit cu soiuri noi cu rezistenta genetica la boli, actiune ce se realizeaza prin pepiniera pomicola a unitatii), organizarea de exploatatii pomicole in care sa se poata aplica tehnologii moderne, problema deosebit de grea avand in vedere fragmentarea terenurilor ca urmare a retrocedarii, inlocuirea livezilor imbatranite cu livezi tinere, moderne. Probleme deosebite exista si in ce priveste producerea materialului saditor pomicol. In acest sens trebuie infiintate marcotiere pentru producerea portaltoiurilor, plantatii mama de ramuri altoi, plantatii de seminceri cu material prebaza certificat.